Scriitor, filozof si vizionar rus, considerat unul dintre cei mai profunzi exploratori ai sufletului uman din istoria literaturii universale. Fiu de medic, a crescut intr-un spital pentru saraci din Moscova — primele lui imagini despre lume erau suferinta, boala si demnitatea zdrobita. Tanarul Dostoievski a fost arestat la 28 de ani pentru activitate revolutionara, condamnat la moarte si dus in fata plutonului de executie — pentru ca in ultimul moment sa i se comunice ca pedeapsa fusese comutata la ocna in Siberia. Acea secunda intre viata si moarte l-a transformat definitiv. A petrecut patru ani in lagarul din Omsk, inconjurat de criminali si oameni zdrobiti — si a iesit de acolo cu o intelegere a sufletului uman pe care nicio universitate nu o putea oferi. Epileptic, sarac cronic, jucat la jocuri de noroc, indragostit obsesiv, urmarit de creditori — a scris Crima si Pedeapsa, Idiotul, Demonii si Fratii Karamazov in conditii pe care orice om le-ar fi folosit ca scuza pentru a nu scrie nimic. A pus in personajele sale intrebari pe care filozofia le evita: poate un om rau sa fie salvat? Este Dumnezeu compatibil cu suferinta unui copil inocent? Ce ramane din om cand ii iei libertatea? Raspunsurile lui nu sunt consolatoare. Sunt adevarate.